MAHUIÁC s. n. (Regional) Băț („cu care se măhăiește asupra cîinilor” LEXIC REG. 104); (în practicile superstițioase) obiect cu care se face semnul crucii, pentru a îndepărta duhurile rele (Bilca-Rădăuți). Cf. ib. - Pl.: mahuiace. – Cf. m ă h ă i.

mahuiac sn [At: LEXIC REG. 104 / Pl: ~ace / E: cf măhăi] (Reg) 1 Băț. 2 (În practicile magice) Obiect cu care se face semnul crucii, pentru a îndepărta duhurile rele.