MAGNIFICAT s. n. compoziție muzicală polifonică, de forma unei cantate; cântec de slavă, punctul culminant într-o misă. (< gern. Magnifikat, fr. magnificat)

Magnificat (cuv. lat.), cântec de slavă care debutează cu acest cuvânt de la care și-a luat numele, punct culminant al misei*, poate fi conceput în oricare din cele opt moduri (1, 3) bis., ceea ce s-a și realizat în perioada de înflorire a polifoniei* vocale (sec. 15-16), când este des abordat de compozitori care îl modelează în majoritatea formelor polif. Este preluat și în baroc*, epocă pentru care lucrarea de referință rămâne M. de J.S. Bach, realizată în forma unei cantate*.

MAGNÍFICAT (< fr.) s. m. invar. Compoziție polifonică răspândită după anul 1400, preluată în repertoriul de concert. Au compus m. Monteverdi, Bach, Mozart, Penderencki ș.a.