14 definiții pentru maglă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maglă1 sf [At: SCRIBAN, D. / V: ~lu / Pl: ~le / E: pn magia cf ger Mangel] (Reg) 1 Bucată dreptunghiulară de lemn de fag sau de zinc ondulată, folosită la spălatul rufelor. 2 (Îf maglu) Teasc de călcat rufe Si: măngălău.

măngărlău sn vz măngălău

măngălắŭ n., pl. ăĭe, máglă și mî́glă f., pl.e (ung. mángoló, mângorló, pol. magla [de unde vine rom. maglă]; mrus. magelĭ, germ. mangel, mlat. manga, mangana, vfr. mangoneau, praștie: it. mángano, praștie, măngălăŭ; ngr. mánganon, măngălăŭ, d. vgr. mágganon, balistă pe cilindri. V. mangealîc, minghinea). Nord. O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat (Șez. 36, 12). Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, supt apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu feru de călcat).

1) mî́glă și máglă f., pl. e (orig. comună cu măgură, ca mătură, d. vsl. metla. D. rom. vine ung. mágla și máglya, morman. Cp. și cu gîlmă). Trans. Mold. Grămadă, morman: mîglă de oase (Beld. 3943). V. măglaș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁGLĂ1 s. f. 1. (Prin Mold., Bucov.) Bucată dreptunghiulară de lemn de fag sau de zinc ondulată, folosită la spălatul rufelor. Cf. SCRIBAN, D., ALR Il/386, LEXIC REG. 104. 2. (Regional; în forma maglu) Teasc de călcat rufe; măngălău (Marginea-Rădăuti). ALR II 3386/386. – Pl.: magie. – Și: máglu s. n. – Din pol. magła. – Cf. germ. M a n g e l.

Intrare: maglă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maglă
  • magla
plural
  • magle
  • maglele
genitiv-dativ singular
  • magle
  • maglei
plural
  • magle
  • maglelor
vocativ singular
plural