mageara sf [At: CV 1950, nr. 1, 32 /Pl: ? / E: tc macera] (Tcî; iuz) Boală cronică.

MAGEARÁ s. f. (În fostul județ Ialomița) „Boală veche care apare mereu”. CV 1950, nr. 1, 32. E mare lucru să știi să te păzești, cînd ai o mageara. ib. - Pl.: ? Din tc. macera (dial. macara) „cangrenă”.