MAESTRÉSC, -EASCĂ adj. (Neobișnuit) Care ține de măiestrie (II 2); artistic, măiestru; desăvîrșit, magistral. Cf. ALEXI, W. - Pl. : maestrești. – Maestru² suf. -esc, cf. germ. m e i s t e r l i c h și rom. meșteresc.

maestresc, ~ească a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ești / E: maestru + ~esc, cdp ger meisterlich] (Nob) Care ține de măiestrie Si: artistic, desăvârșit, magistral, măiestru.