MACULATURĂ¹ s. f. sg. 1. Hîrtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. e x t. hîrtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. Cf. STAMATI, N., COSTINESCU. Mai nainte de a fi rupt hîrtia, s-a uitat bine la ea, dacă e, în adevăr, maculatură scrisă pe amîndouâ părțile. SLAVICI, N. I, 206. Ai băgat și în sîn. . . dar numai exemplare jerpelite ca să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanța ușurătoare că erau maculatură. PAS, Z. I, 273. ♦ Hîrtie (groasă) special fabricată pentru ambalaj. Cf. STAMATI, D POLIZU, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. 2. F i g. Scriere lipsită de valoare. Producerea de maculatură literară. MAIORESCU, CR. I, 314. Maculatura literară ia proporții îngrijorătoare. IBRĂiLEANU, SP. CR. 90, cf. CONTEMP. 1949, nr. 160, 3/4. Tipărituri fără noimă pentru noi, ca. . . lauda sistemului ortografic al lui Laurian și Massim și altă maculatură pe care o disprețuiam. SADOVEANU, E. 47. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.