măcurteț sn vz macorteț

macorteață sf vz macorteț

macorteț sn [At: CADE / V: ~eață sf măcur~ / Pl: ~e / E: ucr макортетъ + -eț] (Buc) 1 Vas mare de lut ars, cu fundul îngust și cu gura largă, folosit în gospodărie pentru a pisa usturoi, sămânță de mac etc. 2 (Îf măcurteț) Vas pentru ținut flori. 3 Tavă.

MĂCURTÉȚ s. n. v. macorteț.

MACORTEAȚĂ s. f. v. macorteț.

MACORTEȚ s. n. (Bucov.) 1. Vas mare de lut ars, cu fundul mai îngust și cu gura mai largă, folosit în gospodărie (în special pentru a pisa usturoi, sămînță de mac etc.). S-au arătat pe masă două macortețe. .. cu plăcinte de brînză. ap. CADE. 2. (În forma mâcurteț) Vas pentru ținut flori (Humoreni-Gura Humorului), CHEST. II 180/239. - Pl.: macortețe. – Și: macorteáță (CADE) s. f., măcurtéț s. n. – Din ucr. макортеть, apropiat de cuvintele românești terminate în -eț.