MĂZĂLUÍ vb. IV. Tranz. (Regional) A mîzgăli; a vopsi (Bătarci-Satu Mare). ARH. FOLK. VI, 216. Numa iera două tăblii mari scrisă: a, be, țe, pe scîndură de brad, iera măzăluite cu alb șî slovile negre. ib. ♦ (În forma mazai) A scrie rău. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ♦ A unge (pereții) cu pămînt; a murui (Voivozi-Carei). Cf. ALRM II/I h 279/325. ♦ (În forma mazai) A mînji. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: măzăluiesc. – Și: măzălí, mazai vb. IV. – Din magh. mázol.