mătură s.f. I (bot.) 1 Sorghum vulgare; <pop.> mei-tătăresc, <reg.> bălur, flocoasă (v. flocos), mălai, mălai-tătăresc, mălai-turcesc, măturici (v. măturică), meiuș, păpușoi-de-mături, tătar, tătar-de-mături, tătarcă, trestie. 2 (și mătură-de-grădină) Kochia scoparia; măturică. 3 (reg.) mătură-roșie v. Brâncă¹ (Salicornia herbacea); mătură-turcească = (art.) mătura-Maicii-Precesta v. Năfurică. Pelin. Peliniță (Artemisia annua); (art.) mătura-raiului v. Floarea-raiului (v. floare) (Chrysanthemum cinerariifolium). II (la pl.; fitopat.; la pomii fructiferi și la unii arbori) mături-de-vrăjitoare = <pop.> patul-vântului (v. pat). Măturile-de-vrăjitoare apar pe ramurile atacate de ciuperci microscopice sau de bacterii, ca niște ramificații degenerescente, subțiri și dese. III (reg.) 1 <reg.> măturică, măturice, măturișcă, măturoi, măturuță. Cu mătura se mestecă în laptele pus la fiert sau în laptele în care s-a pus cheag. 2 mătură de târș v. Măturoi. Târn. 3 v. Bidinea.