MĂTÁLNIC, -Ă adj. (învechit și regional) Nebun, țicnit, extravagant; p. ext. guraliv; glumeț. Nește mătalnici îl împingea și-i da pumni. DOSOFTEI, V. S. octombrie 68²/35. Învață-l să fie șagalnic la vorbă, adică mătalnic. STAMATI, ap. CADE, cf. BARCIANU, DDRF, ALEXI, W. – Pl.: mătalnici, -ce. - Și: mătăhálnic, -ă adj. ALEXI, W. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă t ă l n i c i.