MĂTĂSÍCĂ ș. f. Diminutiv al lui m ă t a s e. Țesătură subțire de mătase (1) (amestecată cu bumbac); (regional) mătăsucă. E destul de șic îmbrăcată; un corsaj de mătăsică roșie, fusta de mătase neagră. CARAGIALE, M. 144, cf. ALEXI, W., BARCIANU. 2. (Regional) Cf. m ă t a s e (2). DAMÉ, T. 63, cf. PAMFILE, A. R. 88. 3. (Bot. ; regional) Mătasea-iepurelui (Cuscata arvensis). Cf. m ă t a s e (3). ȚOPA, C. 219. – Mătase + suf. -ică.