mătăhoi smi [At: I, CR. IV, 56 / E: cf mătăhală] (Pop) Om mare, diform și prostănac.

MĂTĂHOI s. m. (Într-o poezie populară) Om mare, diform și prostănac. I. CR. IV, 56. Decît badea mătăhoi Și ocolul plin de boi, Mai bine badea bădiță Și ocolul poieniță, ib. - Pl.: mătăhoi. – Cf. m ă t ă h a l ă.