Definiția cu ID-ul 1257036:
Tezaur
MĂSTĂCĂNlT, -Ă adj. (Prin Olt. ; și substantivat) (Om, copil) afurisit. Mamele spun copiilor care nu se mai astîmpărâ: „măstăcăniților”. CV 1950, nr. 5, 32. Fir-ar măstăcănit! L. ROM. 1 959, nr. 5, 73. - Pl.: măstăcăniți, -te. – Etimologia necunoscută.