MĂSLUI vb. IV. Tranz. 1. A face semne de recunoaștere pe cărțile de joc sau a le aranja în scopul de a cîștiga jocul. V. t r i ș a. Mai poftim și cărți de joc Măsluite pe noroc. ALECSANDRI, T. 21, cf. 457. La ridicarea cortinii se vede Nicolaie măsluind cărți de joc pe o masă. PR. DRAM. 275. 2. P. e x t. A ticlui, a falsifica. Cuconul îi dus la curte pentru ca să măsluiascâ alegerile. ALECSANDRI, T. 1 357. Acum mergem la datoria noastră. . . aici treburile au fost măsluite. SADOVEANU, M. C. 205. Pînă la urmă fotograful izbuti să măsluiascâ o poză, umbrind chipurile prea dușmănoase. V. ROM. martie 1 958, 30, cf. februarie 1 954, 21. - Prez. ind.: măsluiesc. – De la maslă.