măslád, s.m. (înv.) Fructul toxic al unei plante orientale, în formă de boabă roșie, întrebuințat uneori pentru a ameți peștii și pentru a-i pescui ușor. ■ „Nu știu dacă dumneavoastră știți ce-i măsladu. Sunt nește chimicale așe, ca nește droguri care, dacă le pui în pălincă, când o bei te-ai și-mbătat; la fel și dacă-l dai la cal, la câne, la pești, să-mbată” (Petre Roșca, 72 ani, din Bârsana, după Bilțiu, 2007: 212-213). – Din magh. maszlag „ciumăfaie” (MDA), cf. tc. mașlak „băutură amețitoare” (Lokotsch, după DER; Scriban).