măscuraș¹ sm [At: MARIAN, S. R. I, 527 / Pl: ~i / E: mașcură + -aș] (Trs) Călăreț mascat care face comicării la nunțile țărănești Si: (reg) fărșăngar.

măscuraș² sm [At: LB / Pl: ~i / E: mascur + -aș] 1-3 Măscurel (1-3).

măscuraș, măscurași, s.m. (reg.) călăreț mascat care face comicării la nunțile țărănești.

MĂSCURÁȘ¹ s. m. (Prin Transilv.) Călăreț mascat care face comicării la nunțile țărănești ; (regional) fărșăngar. În munții Apuseni ai Transilvaniei. . . acești oameni mascați se cheamă fărșăngari, iar pe la Reteag, măscurași. MARIAN, S. R. I, 257, cf. ALR II/I ,MN 81, 2 689/250. - Pl.: măscurași. – Mașcură + suf. -aș.

MĂSCURÁȘ² s. m. Măscurel. Cf. LB, com. MARIAN. - Pl.: măscurași. – Mascur + suf. -aș.