mărunțiș s.n. I 1 (colect.; fin.) mărunt, monedă, <înv. și pop.> mărunțel, <înv. și reg.> paralâc, <arg.> gozor, măruntaie, pleavă. 2 (la pl. mărunțișuri) bagatele (v. bagatelă), fleacuri (v. fleac), nimicuri (v. nimic), prostii (v. prostie), <înv. și pop.> mărunțușuri (v. mărunțuș), <fam.; deprec.> rahaturi (v. rahat¹), <reg.> caracașicuri, flinticuri (v. flintic), <fig.> abțibilduri, <fig.; fam.> acareturi (v. acaret), <vulg.> căcaturi (v. căcat), căcățele (v. căcățel). Cumpără tot felul de mărunțișuri. 3 bagatelă, fleac, nimic, prostie, <înv. și pop.> mărunțuș, secătură, <fam.> chițibuș, detaliu, moft, <înv. și reg.> măruntaie, <fam.; deprec.> rahat¹, <reg.> drăcăraie, plăvii, <înv.> blagomanie, minuție, <arg.> lucernă, plătică¹, <vulg.> căcat, căcățel. Este atât de cârcotaș, încât se leagă de toate mărunțișurile. II (colect.; iht.) albișoară (v. albișor), albitură, baboiaș, caracudă, plevușcă, <rar> plevuică, <reg.> chisoagă, gărășiță, pleviță², toflică. Nu a pescuit niciun pește mare, doar mărunțiș. III (colect.) 1 (anat.; la oameni și la animale; pop.) v. Măruntaie. Viscere. 2 (reg.) v. Grohot¹. Grohotiș. Pietrărie. IV 1 v. Alică. Șevrotină. 2 (milit.)v. Cartuș. Glonț.