mărunțel, -ea adj., s.m., s.f. I adj. 1 mărunțică, <pop.> măruncior. Copiii lui sunt încă mărunței. 2 (despre oameni) mărunțică, <reg.> măruntac. Este măruntei de statură. II 1 s.m. (j. folc.) învârtită (v. învârtit), <reg.> rusească (v. rusesc). Mărunțelul se execută în perechi sau în grupuri mixte, cu pași mărunți și repezi. 2 s.f. (colect.; fin.; înv. și pop.) v. Mărunt. Mărunțiș. Monedă. III s.f. (la pl. mărunțele; anat.; la oameni și la animale; reg.) v. Măruntaie. Viscere.