mărturisire s.f. 1 afirmație, aserțiune, cuvânt, declarație, relatare, spusă (v. spus), vorbă, zisă (v. zis), <livr.> propoziție, <înv. și pop.> vorbire, <înv.> parolă, protest, protestație, voroavă, zicere, <latin.> asert, <fig.; pop.> gură. Mărturisirile lui nu au niciun suport real. 2 (jur.) declarație, depoziție, mărturie, <rar> confesiune, <înv. și pop.> zisă (v. zis), <înv.> mărturisanie, mărturiseală, zicere, <turc.; înv.> tacrir. 3 recunoaștere. Mărturisirea vinei i-a șters sentimentul de culpabilitate, care o măcina. 4 destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, revelare, <pop.> spovedire, <înv.> divulgație, <poetic> dezvelire, <fig.> devoalare. Mărturisirea sentimentelor lui nu i-a atras dragostea fetei. 5 declarație, destăinuire. Mărturisirea dragostei lui a emoționat-o profund. 6 confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, spovedanie, <rar> sincerități (v. sinceritate), <înv.> spovadă. A aflat amănunte picante din mărturisirea ei. Mărturisirea pe care i-a făcut-o l-a impresionat mult. 7 (relig.) confesiune, spovadă, spovedanie, spovedire, spovedit¹, <rar> confesare, mărturisanie, <înv. și reg.> spovedeală, <înv.> mărturisitură. Mărturisirea făcută preotului i-a adus liniștea sufletească. 8 (relig.; înv.) v. Predicare. Propagare. Propovăduire. Răspândire. 9 (la pl. mărturisiri; reg.) v. Strigări (v. strigare). Vestiri (v. vestire). 10 (art.; relig.; înv.) mărturisirea credinței v. Crezul (v. crez). Simbolul credinței (v. simbol).