Definiția cu ID-ul 917712:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări; creștere în dimensiuni, sporire, majorare numerică (sau cantitativă). ♦ Operație de obținere a unei copii fotografice pozitive mai mare decît negativul, cu ajutorul unui aparat special. ♦ Reprezentarea la o scară mai mare a unui desen, a unui plan sau a unei hărți. ♦ (Fiz.) Raport între o dimensiune liniară a unei imagini produse de un sistem optic și dimensiunea liniară corespunzătoare a obiectului respectiv. 2. Fig. Glorie, măreție, splendoare, grandoare, strălucire. O, eroi, care-n trecutul de măriri vă adumbriseți! EMINESCU, O. I 149. Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. A. 72. Armata Moldovei, în zilele măririi sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, O. I 118. ♦ Putere, tărie, autoritate. Bietul domn! Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. (Ieșit din uz; în legătură cu un adjectiv posesiv) Termen de reverență pentru domnitori, înalții demnitari etc.; mărie. V. înălțime. Această ambasadă fu vesel primită de mărirea-sa. BĂLCESCU, O. II 266