MĂRGĂLUȚĂ s. f. (Bot.) 1. (Prin Maram.) Mărgelușă (lithospermum arvense) BÎRLEA, C. P. 229. Frunză-verde mărgăluță, Cea mai mică-i Pălăguță. id. ib. 2. (Regional) Nalbă (Bîrsana-Sighetul Marmației). ALR II 6 309/353. - Pl.: mărgăluțe. – Cf. m ă r g ă r i t ă, m ă r g e l u ț ă.