mărfaș sm [At: HASDEU, I. C. I, 232 / Pl: ~i / E: marfă + -aș] (Îvr) Negustor ambulant de pânzeturi și stofe Si: (reg) mărfar (1).

MĂRFAȘ s. m. (Învechit, rar) Negustor ambulant de pînzeturi și stofe ; (regional) mărfar (I). Noi văzurăm insă tot din Erodot că tocmai mărfași de această natură. . . au fost și Siginnii din Temeșana. HASDEU, I. C. I, 232. - Pl.: mărfași. – Marfă + suf. -aș.