mărțișor s.n., s.m. I 1 s.n. <pop.> marț, <reg.> mărțăruș, mărțiguș. De 1 martie dă mărțișoare cunoscuților. 2 s.m. invar. (pop.) v. Martie. II s.m. (bot.) 1 Geum montanum; cerențel, <reg.> ridichioară. 2 (pop.) v. Ament. 3 (bis.; înv. și reg.) v. Stâlpare. 4 (reg.) v. Ghiocel (Galanthus nivalis).