măngălău s.n. (reg.) 1 (gosp.) <reg.> maglă, mânjălău, zolitor. Unele femei freacă pe măngălău rufele la spălat. 2 (gosp.) <reg.> plăcintor. Măngălăul este o bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, pe care se calcă rufele din pânză groasă, înfășurate în prealabil pe un sul de lemn. 3 (agric.) v. Tăvălug. Vălătuc.