măndalău s vz mandalău

mandalău s [At: VÎRCOL, M. / V: mân~ / E: nct] (Olt; Ban; pbl) Sos îngroșat cu făină.

MĂNDALĂU subst. v. mandalău.

MANDALĂU subst. (Prin Olt., Ban.) „Fiertură îngroșată cu făină”. VÎRCOL, M. - Și: măndalău subst. GR. BĂN. – Etimologia necunoscută.