mămăligă s.f. I (culin.) 1 <reg.> bădărău, coleașă, geandră, mandră², tocană, <înv.> mălată, polentă. Tochitura se mănâncă cu mămăligă, îi place mămăliga cu brânză de oi. 2 mămăligă pripită = <reg.> mămăligă slobozită. Mămăliga pripită se mestecă pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită; (reg.) mămăligă slobozită v. Mămăligă pripită. II fig. (pop. și fam.; deprec.) v. Bleg. Mototol.