MĂLĂIEȚA vb. I. 1. R e f l. (Popular, despre unele fructe sau legume) A deveni mălăieț (1). Cf. LB, GHEȚIE, R. M., BARCIANU. Lasă perele să se mălăiețeze. Com. MARIAN. 2. T r a n z. (Regional ; în forma mălăița) A sfărîma. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Prez. ind.: mălăiețez. – Și: (regional) mălăițá vb. I. – V. mălăieț.