MĂGĂRÁR s. m. 1. (Rar) Păzitor de măgari. Cf. COSTINESCU. Ia sama bine, să nu te adimenească magararii, care te așteaptă cu dobitoacele lor la scară. NEGRUZZI, S. I, 328. 2. (Învechit) Sacagiu care cară apă cu ajutorul unui măgar. IORDAN, L. R. A. 162. - Pl.: măgărari. – Măgar + suf. -ar.