MĂCELĂRIT ², -Ă adj. Tăiat, ciopîrțit, sfîrtecat; masacrat. Cf. PONTBRIANT, D. Nu mai putu de bucurie, cînd îi văzu măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256, cf. DDRF. F i g. Măcelărit, porumbul s-a dus să moară-n sale. I-au mai rămas pe cîmpuri doar gleznele tăiate. LESNEA A. 112. ♦ F i g. (Rar) Zdrobit, frînt. Era cu totul măcelărit de trudă și bătaie. ȘEZ. III, 130. - Pl.: măcelăriți, -te. – V. măcelări.