MĂȚÁR s. m. Persoană care se ocupă cu pregătirea și cu vînzarea mațelor (pentru cîrnați). Cf. LM. Mățari sînt 3. Mațele animalelor curățite gata, le trimet pe piețe străine unde se plătesc foarte bine. PĂCALĂ, M. R. 314. Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62, cf. NOM. PROF. 49. ♦ (Rar) Persoană Care prepară sau vinde strune sau coarde făcute din mațe (II). Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: mățari. – Maț + suf. -ar.