mășcát, -ă, mășcați, -te, (mașcat), adj. (înv.) Mare, bombat, plin: „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea, 1906: 443). ■ „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat, adică bine dezvoltat” (Bud, 1908). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei. – Din măciucat > *macicat > mășcat (MDA).