Definiția cu ID-ul 503180:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv.