mânui vb. IV. tr. 1 (tehn.; compl. indică dispozitive sau sisteme tehnice, instrumente, aparate etc.) a manevra, a manipula, <înv. și pop.> a purta, a umbla, <înv.> a mania. Mânuiește cu ușurință noul motofierăstrău. 2 (compl. indică bani, fonduri etc.) a manevra. Casierii băncii mânuiesc zilnic milioane de lei. 3 (compl. indică săbii, paloșe, buzdugane etc.) a învârti, a răsuci, a roti, <pop.> a suci², <înv. și reg.> a purta. Scrimerul mânuiește sabia cu multă dibăcie. 4 (rar; compl. indică animale de tracțiune, trăsuri, căruțe etc.) v. Conduce. Mâna. 5 (rar; compl. indică teorii, norme, cunoștințe, metode, proiecte, legi etc.) v. Aplica. Folosi. Implementa. Întrebuința. Practica². Utiliza.