mânușcă sf [At: ALRM II/l h 95/886 / Pl: ? / E: mână¹ + -ușcă] (Reg; udp „de”; șhp) Cantitate mică din ceva, atât cât încape în palmă Si: mână (136).

MÎNUȘCĂ s. f. (Regional, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mînuță (2) (Isbiceni-Corabia). Cf. ALRM II/I h 95/886. - Pl.: ? – Mînă¹ + suf. -ușcă.