mântuire s.f. I (relig.) izbăvire, purificare, redempțiune, salvare, <înv. și pop.> răscumpărare, <înv.> izbăvință, mântuintă, mântuitură, scumpărare, slobozire, spăseală, spăsenie, spăsire, vântă¹, <fig.> curățare, <fig.; înv.> dezbrăcare. Mântuirea de păcate se face prin pocăință și rugăciuni. II 1 (înv. și pop.) v. Eliberare. Liberare. Salvare. Scăpare. Scoatere. 2 (înv. și pop.) v. Dezrobire. Eliberare. Emancipare. Emancipație. Liberare. 3 (pop.) v. Isprăvire. Isprăvit¹, Încetare. Încheiere. Sfârșire. Sfârșit¹. Terminare. Terminat¹. 4 (pop.) v. Salvare. Scăpare.