mânjit, -ă adj. I 1 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) înnegrit, jegos, maculat, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, sordid, <înv. și pop.> picat², scârnav, sleit², spurcat², <pop. și fam.> răpănos, <pop.> năclăios, năclăit, smolit, solzos, tăvălit, terfelit, zăbălos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pucios, <înv. și reg.> imălos, mazac, <reg.> dervelit, feștelit, fuligos, lincăvit, lipos, lutos, mărdăgit, mârșav, mâșit, mâzgos, mocicoș, mozolit, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, piscoș, pogan, răpchinos, râpat, râpos², ronghioș, slimuit, soit, șiclit, tinos, <înv.> imat, scârn, smârceav, smârced, <fig.; reg.> puturos. Cămașa are gulerul mânjit. De câteva zile folosește același șorț de bucătărie mânjit. 2 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) jegos, murdar, negru, nespălat, slinos, soios, <pop. și fam.> janghinos, răpănos, rufos, urduros, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> căcăcios, <pop.> gunoios, îngălat, nelăut, solzos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pucios, <înv. și reg.> imălos, mazac, smârd, <reg.> ciul, cotăzit, imos, lipos, lutos, mâzgos, mozolit, oacăr, perceat, piscoș, potâng, râpos², soit, șiclit, tinos, <înv.> matuf, <fran.> ordurier, <arg.> șmuțig. S-a așezat la masă cu mâinile mânjite. Are călcâiele mânjite. 3 (rar, despre hârtie, caiete, cărți etc.) v. Mâzgălit. II fig. 1 (despre memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) batjocorit, compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, pângărit, profanat, <fig.> întinat, maculat, murdărit, pătat, terfelit, <fig.; înv. și pop.> spurcat², <fig.; înv.> imat. A avut de suferit din cauza reputației lui mânjite. 2 (fam.; despre oameni) v. Corupt. Impur. Mituit. Murdar. Pătat. Plătit².