3 definiții pentru mângălitor
Explicative DEX
mângălitor sn [At: ALR II, 3386/325 / Pl: ~oare / E: mângăli + -tor] (Reg) Măngălău (1).
Regionalisme / arhaisme
mângălitor, mângălitoare, s.n. (reg.) bucată de lemn dreptunghiulară, în șanțuri, pentru spălat rufe; măngălău.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÎNGĂLITOR s. n. (Regional) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufeie de pînză groasă (înfășurate în prealabil pe un sul de lemn); (regional) măngălău (1) (Voivozi-Șimleul Silvaniei). Cf. ALR II 3 386/325. - Pl.: mîngălitoare. – Mîngăli + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mângălitor
mângălitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)