opțiuni

3 definiții pentru mângălitor

Explicative DEX

mângălitor sn [At: ALR II, 3386/325 / Pl: ~oare / E: mângăli + -tor] (Reg) Măngălău (1).

Regionalisme / arhaisme

mângălitor, mângălitoare, s.n. (reg.) bucată de lemn dreptunghiulară, în șanțuri, pentru spălat rufe; măngălău.

Tezaur

MÎNGĂLITOR s. n. (Regional) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufeie de pînză groasă (înfășurate în prealabil pe un sul de lemn); (regional) măngălău (1) (Voivozi-Șimleul Silvaniei). Cf. ALR II 3 386/325. - Pl.: mîngălitoare. – Mîngăli + suf. -tor.

Intrare: mângălitor
mângălitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângălitor
  • mângălitorul
  • mângălitoru‑
plural
  • mângălitoare
  • mângălitoarele
genitiv-dativ singular
  • mângălitor
  • mângălitorului
plural
  • mângălitoare
  • mângălitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)