mânare¹ sf [At: ȘINCAI, HR. II, 133/12 / Pl: ~nări / E: mâna¹] 1-2 Dirijare a unui animal sau a unui vehicul cu tracțiune animală Si: mânat² (1-2). 3 Stimulare. 4 Îndemn. 5 (Pop) Conducere. 6 (Pop) Pornire. 7 (Pop) Deplasare. 8-9 (Îvr) Obligație (de a merge undeva sau) de a face ceva Si: mânat² (8-9).