2 definiții pentru mâșcâi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂȘCÂÍ, mấșcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A se mișca cu greu; a șovăi.

mâșcăi vi [At: I. CR. III, 287 / Pzi: mâșcâi / E: pbl fo] (Mol) 1 A șovăi. 2 A se clătina.

Intrare: mâșcâi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâșcâi
  • mâșcâire
  • mâșcâit
  • mâșcâitu‑
  • mâșcâind
  • mâșcâindu‑
singular plural
  • mâșcâie
  • mâșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâșcâi
(să)
  • mâșcâi
  • mâșcâiam
  • mâșcâii
  • mâșcâisem
a II-a (tu)
  • mâșcâi
(să)
  • mâșcâi
  • mâșcâiai
  • mâșcâiși
  • mâșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • mâșcâie
(să)
  • mâșcâie
  • mâșcâia
  • mâșcâi
  • mâșcâise
plural I (noi)
  • mâșcâim
(să)
  • mâșcâim
  • mâșcâiam
  • mâșcâirăm
  • mâșcâiserăm
  • mâșcâisem
a II-a (voi)
  • mâșcâiți
(să)
  • mâșcâiți
  • mâșcâiați
  • mâșcâirăți
  • mâșcâiserăți
  • mâșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • mâșcâie
(să)
  • mâșcâie
  • mâșcâiau
  • mâșcâi
  • mâșcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)