locație s.f. I 1 închiriere, <înv. și reg.> năimeală. Are un apartament pentru locație. 2 (jur.; în forma locuțiune; și, art., locuțiunea lucrărilor, locuțiunea lucrurilor) contract de locațiune. Prin locațiune locatorul se obligă să procure și să asigure locatarului folosința unui lucru pentru un timp determinat, în schimbul unei sume de bani. 3 (concr.) chirie, <înv. și reg.> năiem, năimeală, simbrie, <reg.> câști, comernă, tapșă³. În ultimul timp locația pentru un apartament a crescut. II (înv.) v. Alcătuire. Aranjament. Aranjare. Aranjat¹. Așezare. Dispunere. Distribuție. Întocmire. Rânduială. Structurare. Structură.