LIPITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a lipi pereții casei cu lut, ferestrele cu hîrtie, etc., lipeală; substanța cu care se lipesc pereții casei, podeala, etc.: suprafața lemnelor se tesluește ca să se prinză lipitura sau tencuiala (MAN.); argățelul lepăia cu picioarele desculțe pe lipitura odăii (SAD.) ¶ 2 🩺 Ⓟ Boală din dragoste, sau din frică, care face pe bărbați sau femei să tînjească, să-i ia cu fiori, să sufere de piroteală, etc.; bolnavul din lipitura sare din somn, bîigue și slăbește văzînd cu ochii.