lighet, s.n. – (reg.) Pădurice. ♦ (top.) Lighet, fânațe în Rohia, Tg. Lăpuș, a.d. 1766; Lighet, lac artificial amenajat, în 1975, în scop de agrement (este situat la o altitudine de 340 m, are o suprafață de 3 ha și o adâncime maximă a apei de 5,5 m; lacul este alimentat de pârâul Lighet și pârâul Nires); Lighet, pârâu ce se varsă în râul Lăpuș, în apropiere de orașul Tg. Lăpuș. – Cf. dial. lighet „pădure, desiș” (Vișovan, 2008); din magh. liget „crâng, pădurice” (Frățilă).