O definiție pentru leașnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEAȘNIC s.m. (Mold,) 1. Pînditor. Se pun leașnici, întind lațuri și stau de vîneadză. DOSOFTEI, PS. 2. Ascunzătoare a vînătorului. Ascuns se supune In leașnici cu bogații. DOSOFTEI, PS; cf. IOAN DIN VASLUI. Etimologie: leș(ui) + suf. -nic. Vezi și aleș, aleșui, leș, leșui, leșuitor, leșuitură. Cf. l e s u i t o r.

Intrare: leașnic
leașnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.