EHEU! FUGACES... LABUNTUR ANNI (lat.) vai!... cum se scurg anii în fugă – Horațiu, „Ode”, II, 14, 1-2. V. și Fugit irreparabile tempus.

Eheu! fugaces… labuntur anni (lat. „Vai! ce repede zboară anii!”) – Horațiu (Ode, cartea a II-a, oda I, versul 14). Se folosește, cu o ușoară nuanță de melancolie, de regret pentru scurgerea grăbită a vremii. Cum spune Eminescu: „Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară”... O cronică din „Contemporanul” (1061) despre actori de altădată poartă titlul Eheu! fugaces... (Vezi: Die Jahre fliehen…) LIT.