LABĂ (pl. -be) sf. 1 Partea piciorului unui animal pe care calcă (🖼 2771): ~ de cîine, de pisică, de găină; o ursoaică îi desmierdase obrazul cu labele ei (I.-GH.) ¶ 2 F iron. Mîna omului: i-a dat peste labe; jos labele! a pune (cu) botul pe labe 👉 BOT 3 ¶ 3 🌿 LABA-GÎȘTEI, mică plantă ierboasă, cu floricele roșii-purpurii, așezate cîte două pe un peduncul comun (Geranium dissectum) ¶ 4 🌿 LABA-MÎȚEI¹ = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-MÎȚEI² = CREASTA-COCOȘULUI¹ ¶ 5 LABA-URSULUI¹, două varietăți de ciuperci mari, împărțite în ramuri groase de multe ori bifurcate, cilindrice, de culoare galbenă (Clavaria aurea; Clavaria condensata); – LABA-URSULUI² = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-URSULUI³ = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – LABA-URSULUI⁴ = PEDICUȚĂ¹; – LABA-URSULUI⁵ = CUCURUZ 2 ¶ 6 pl. ⊕ Ghete [ung. láb].