LAȚ² sm. și (pl. -țuri, -țe) sn., LEAȚ (pl. -leți) sm. și (pl. leațuri, lețuri) sn. Scîndură lungă și îngustă care se prinde de căpriorii de la acoperișul casei, cu care se fac îngrădituri, etc.: în fața unui maidan îngrădit cu lațe (DLVR.); (poarta) aceea era de lați de brad (RZT.); coșteiul cel mare de leți (RET.); Mitru sta în mijlocul ogrăzii și cioplea un leaț (GRL.); o bisericuță și cîteva chilii împrejmuite cu leațuri de brad (VLAH.); lețurile de la țarcul oilor erau înlocuite cu nuiele necojite (D.-ZAMF.) [germ. Latte, ung. léc].