LĂTURAȘ I. adj. 1 Lăturnic: îl oropsise... într’o căsuță de pe o uliță ~e (BR.-VN.); o potecă ~e, ascunsă în padure (ODOB.) ¶ 2 Cal ~, cal înhămat alături de cel pe care se încalecă. II. sm. 1 Cal lăturaș: cei doi ~i galopînd în fuga mare (I.-GH.); postașul animat ca un scaiu de coama ~ului (ALECS.) ¶ 2 Fie-care din dinții incisivi ai calului așezați la dreapta și la stînga cleștilor, alături de canini sau colți ¶ 3 Vecin de alături al unei moșii, alăturaș ¶ 4 Rudă de alături ¶ 5 ‡ Țăran scutit de anumite dări ¶ 6 Lucrat în ocnele de sare ¶ 7 🐙 Bucov. Nimfa țînțarului [lature].