LĂSTAR, VLĂSTAR sm., (V)LĂSTARE sf. 🌿 Mlădiță, plantă nouă ce crește din alta mai bătrînă, ramură nouă, crenguță crescută din rădăcina sau trunchiul unei plante: trecea pe lîngă un gard să apuce cîte vr’un lăstar de la vr’un pomișor (ISP.); umblînd cîteodată... după vlăstari sălbatice și după zmeură (CRG.) ¶ 2 🌿 Tufă de mai mulți mlădițe, pădurice de mlădițe ce cresc după tăierea unei păduri: sitarii șireți sboară fără a se înnălța deasupra lăstarului (BR.-VN.) ¶ 3 🌿 Viță tînără, mlădiță de viță ¶ 4 Ⓕ Odraslă, generație tînără: Lăstar de nevoieși, crescut la umbra unei locomobile (VLAH.); prin sărăcăcioasele înfundări ale Fanarului începură a se ivi lăstari scăpătate (ODOB.) [bg. lastarŭ < ngr. βλαστάρι].