Definiția cu ID-ul 501073:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăpúș (lăpúși), s. m. – Brusture (Telekia speciosa). – Mr. lîpuș, megl. lăpu(ș). Sl., cf. bg. lopuš, rus. lepucha (DAR), alb. ljapuš, mag. lapu, de unde dubletul lapuc, s. m. (brusture). După P. Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 128 și REW 4903, din lat. lappa, cf. împotrivă Graur, BL, V, 103. – Der. lăpușnic, s. m. (plantă nedeterminată); lăptuc, s. m. (brusture), prin încrucișare cu lăptucă.