LĂCUSTĂ, LOCUSTĂ (pl. -te) sf. 🐙 Insectă ortopteră, de coloare brună-verzuie, cu picioarele dinapoi foarte lungi, cu care saltă; nu e stătătoare, ci migrează în cete atît de numeroase, încît seamănă cu un nor negru; aceste cete sînt atît de lacome și de stricăcioase, încît acolo unde se coboară, fie semănături sau fînețe, pomete, lunci sau păduri, nu cruță nimic, ci mănîncă tot, astfel că nu rămîne decît pămîntul gol, ca și cînd ar fi ars toată vegetațiunea de pe dînsul (Acridiuim peregrinum) (🖼 2781): mai rău decît lăcustele prefăceau belșugul în foamete (VLAH.); sumedenii de nelegiuiți căzură ca lăcustele pe malul Dunării (ISP.); Ⓕ: s’o cotorisim de lăcustele din Fanar care nu se mai satură (I.-GH.); veni o zi cînd aceste locuste sălbatice nu mai găsiră ce prăda (BĂLC.) [lat. vulg. lacusta = clas. locusta].